Cardamomul

cardamom

CardamomulElettaria Cardamomum, cunoscut şi sub numele de chardamom sau hell (în ţările arabe), îşi are originile în sudul Indiei, Sri Lanka şi Malaezia, fiind considerat un condiment scump, al patrulea după trufe, şofran şi vanilie.

Cardamomul este o plantă înaltă (aproximativ 1,5 metri), perenă, asemănătoare ca formă cu trestia europeană.

Din florile sale de culoare galbenă ies fructe mici şi verzi, în formă de păstaie, care se coc în cel de-al treilea an de viaţă. Fructele se culeg la maturitate, dar înainte de a fi complet coapte, deoarece păstăile se desfac şi îşi împrăştie seminţele aromate. Aroma propriu-zisă este conţinută de uleiurile din seminţe, iar condimentul se păstrează sub formă de păstăi nedeschise pentru a-şi conserva parfumul. Seminţele, de culoare verde sau brună până la neagră, se găsesc într-o păstaie în trei rânduri duble, de şase seminţe fiecare.

Cardamomul se recoltează în octombrie-decembrie, înainte de a da în copt, pentru a evita desfacerea capsulelor în timpul uscării.

Deşi India este cel mai mare producător de cardamom, doar o mică parte din condiment este exportată, datorită imensei cereri interne. Cel mai mare exportator este Guatemala, unde cultivarea cardamomului a fost introdusă cu mai puţin de un secol în urmă; tot cardamomul obţinut aici este destinat exportului.

Există mai multe specii înrudite cu cardamomul şi utilizate uneori ca substituenţi, dar calităţile lor nu se compară cu cele ale plantei Elettaria cardamomum. Sunt totuşi două specii sud-est asiatice, care merită menţionate ca având calităţi aproape identice cu cele ale cardamomului. Prima este cardamomul de Siam (Amomum krervanh) nativ din Asia de sud-est peninsulară, care are păstăi aproape sferice şi este folosit în Thailanda şi Cambodgia. Iar cealaltă specie este cardamomul de Java (Amomum compactum) din Indonezia. Aceste două tipuri pot substitui foarte bine cardamomul adevărat.

 Condimentul are denumiri identice sau, cel puţin, foarte asemanatoare fonetic, în aproape toate limbile europene: “cardamom” în română, engleză şi germană, “kardamomme” în norvegiană şi daneză, “cardamomo” în italiană, spaniolă şi portugheză. Cu toate acestea, originea acestui cuvânt nu este clară.

Numele grecesc “kardamom” se folosea pentru a denumi un condiment de origine cel mai probabil persană, care era însă asemănător cresonului. În greaca modernă, numele “kardamom” denumeşte atât cardamomul cât şi cresonul.

Sursele latine pomenesc două condimente similare: “amomum” şi “cardamomum”, ambele de origine orientală. Poate fi vorba despre un singur condiment sau de două condimente înrudite. Se crede că cel mai scump dintre ele ”cardamomum” ar fi cardamomul de astazi, iar ”amomum” poate fi cardamomul negru. Nu se cunoaşte etimologia acestor denumiri.

Arabii numesc cardamomul “hell”, o denumire cu care, probabil, cei mai mulţi sunt obişnuţi mai ales când vine vorba de servitul cafelei; aromatizarea acesteia cu cardamom este unul dintre popularele obiceiuri arabe.

Cardamomul este considerat al patrulea condiment ca preţ, dupa trufe, sofran şi vanilie, fapt ce reflectă reputaţia sa de cel mai plăcut condiment. Cu toate numeroasele sale utilizări în bucătăriile naţionale din India, Sri Lanka şi Iran, peste 60% din producţia mondială merge către ţările arabe, unde este folosit la prepararea cafelei. Cafeaua aromată cu cardamom este un simbol al ospitalităţii arabe; ea poate fi preparată simplu, fie prin adăugarea în cafeaua măcinată a seminţelor de cardamom proaspăt măcinate, fie prin înmuierea câtorva păstăi de cardamom în cafeaua lichidă. Totuşi, nu tot cardamomul este consumat de arabi în cafea; o parte este utilizat în bucătărie.

În bucătăria moghul, în India de nord, cardamomul este utilizat din abundenţă, iar în Sri Lanka, păstăile se adaugă în mâncărurile picante de pui şi curry împreună cu scorţişoara. De multe ori pudra de curry conţine mici cantităţi de cardamom, ca şi amestecurile de condimente indiene masala, mai ales în Kashmir, unde influenţa moghul asupra bucătăriei este uriaşă. Ceaiul condimentat (chai masala) este în India un produs de lux: ceaiul este aromat cu cardamom, scorţişoară, cuişoare şi piper negru.

În Europa, cardamomul se regăseşte în condimentele pentru vin fiert sau în cele de turtă dulce. În doze mici, atent şi riguros folosite, cardamomul poate fi utilizat şi pentru aromarea unor tipuri de cârnaţi, prăjituri, murături, pateuri sau băuturi.

Însă, cardamomul are şi numeroase proprietăţi curative. În medicina alternativă este considerat a fi tonic nervos, afrodiziac, digestiv, carminativ, antibronşitic sau anticolitic. Arabii îl numeau Planta iubirii (menţionată în cele O mie şi una de nopţi), de aici efectele afrodiziace, iar indienii îl considerau un remediu în tratarea obezităţii. În sudul Asiei se folosea în tratarea infecţiilor dentare precum şi în cazurile de congestie pulmonară sau probleme digestive. Totodată, era folosit ca antidot împotriva veninului de şarpe şi scorpion, iar chinezii foloseau seminţele în tratarea durerilor de stomac.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: